Vine seara, fara frica,
Fuga ma asez pe pat,
Bag eu tare la burtica,
Vreau sa fiu barbat.
Aprig si intens eu dau la sapa,
Ca un rac ma inrosesc,
Curge de pe mine multa apa,
In pozitii indecente eu sfarsesc.
Doare muschiul, spate doare,
Nasu-i rosu, ochii mari se fac,
Mintea baga-n tot mii de picioare,
Groaznic … de grasime nu mai scap.
Vroiam un pepene roşu, dar piaţa de lângă mine era închisă, aşa că am trecut pe la magazin să iau unul … de, tot era in drum.
Aveau doar pepeni de producţie Turcia şi am zis să iau unul. Am ajuns acasă, l-am spălat cum se cuvine, l-am aşezat pe masă şi l-am tăiat în două, aşa cum fac de obicei.
Nu am putut să mănânc mai mult de o felie de pepene, nu ştiu ce chimicate au pus în el să-l înroşească sau să arate ca un pepene, dar simţeam că gustul care rămânea în gură mă făcea să vomit.
Ramân la pepenii produşi în România şi crescuţi prin metoda obişnuită … nu se compară cu nimic un pepene lăsat să lenevească pe câmp până se coace şi deranjat doar atunci când este stropit cu apă până se face gustos şi dulce ca zahărul.
