Nu am putut sa nu observ in ultima vreme un comportament oarecum bizar pentru mine ca barbat si anume cantatul ‘din senin’ prin locurile publice, si in special ma refer la barbati. De obicei genul de muzica preferat este maneaua. Pe moment alte tipuri de exprimare muzicala in public inca nu am intalnit.
Situatii muzicale:
- ma aflu intr-un loc public, trece un grup de indivizi, unul dintre ei canta ceva de suflet din toti plamanii (nu stiu daca si reusit) ceva despre viata lui (probabil). Oarecum o lipsa de respect fata de urechile mele, dar eu rabd.
- ma aflu in alt loc public, un tip vede o femeie … este sensibilizat, incepe sa cante cu voce inalta o melodie despre dragoste, tipa nici nu-l observa. Tin sa cred ca varianta cu numarul de telefon era mai simpla, dar eu rabd.
- stau in casa, deschid geamul sa intre oxigen … si intra, trilul pitigaiat al unuia din gasca de la scari care s-a decis sa-si exprime sensibilitatea lui si sa-mi strice ziua mea, dar eu rabd. Cred ca trebuia sa-i recomande cineva sa mearga la un casting, macar ii explicau aia cum sta treaba cu mizica si notele si poate se apuca de versuri.
- …
Sa avem parte de multi barbati extra-sensibili? Sa fi ajuns intr-un impas de exprimare al barbatiei? Cu ‘extra-sensibilitatea’ asta, sa avem sanse mai mari de legalizare a minoritatilor sexuale? … Dar de ce trebuie sa suporte urechile noastre? De ce trebuie sa rabd?
.
